Toata lumea in jurul meu se agita pentru Craciun. Cumparaturi, trafic mai rau ca niciodata, magazine pline (parca era criza..), lume care alearga innebunita din stanga in dreapta. Eu nu alerg dupa nimic, deja e al 4-lea Craciun in care nu gatesc, nu fac brad, nu iau decat vreo 2-3 cadouri, nu-mi pasa de colindat si alte cele.

Azi am avut treaba prin oras, nu am numere pe masina (dada, trebe inmatriculata, e masina luata de dincolo la care se plateste taxa aia tripla), drept urmare am plecat cu taxiul. Si ma intreb eu acum: de ce dracu nu folosesc taximetristii aia niste odorizante de masina??? Pute in masinile alea mai rau decat la ghena, io inteleg ca nu investesc in masini, ca n-or fi ale lor, dar cum pot sa stea in duhoarea aia?
In singura masina care nu putea, am dat de un taximetrist suparat rau de tot pe firma de termopane care ii luase banii din septembrie si nici pana azi nu venisera sa ia macar masurile, d-apoi sa i le mai si aduca. Servicii de Romania, deh…

Totusi, intr-unul dintre taxiurile alea “odorizate”, mi-a revenit zambetul pe buze: eram deja nervoasa, nu-mi iesea nimic din ce incercam sa fac rapid, ma tot gandeam (in negru) la una alta, cand ii suna soferului telefonul: “buzele tale, doua petale…”

* S-a inchis Golden Blitz; adica scrie ca e de vanzare. Eu ma intreb, oare patronii sunt straini, de aia or dat faliment? Ca si asa ne indemna Basescu sa consumam doar produse si servicii oferite de romani…

* Am parcurs distanta de 940 de metri dintre Arcul de Triumf si Piata Presei Libere in aproximativ 50 de minute. Ce e fain atunci cand esti captiv in trafic si n-ai cum sa te intorci, sa treci pe alta banda sau sa circuli macar cu 5 la ora, e ca socializezi, mult, cu cei din jurul tau. Doresc sa-l salut pe aceasta cale pe domnul cu sapca alba, care mi-a pus muzica de calitate (numa’ Dire Straits, Queen si alte legende de felul asta) si a lasat geamul din dreapta jos, in asa fel incat sa ma pot bucura de trilurile CD-playerului lui.

* In Bucuresti tre sa te comporti ca un bucurestean atunci cand esti in trafic; dupa ce am stat aproximativ 10 minute incercand sa virez la stanga de pe o straduta, am renuntat la amabilitati, am luat-o pe liniile de tramvai si m-am pus in fata tuturor. Mno, mi-am luat la carne de pot sa fac si sarbatorile de peste 5 ani cu ea…

* Joi seara am fost in Tonka, am nimerit exact la un concert al unui jamaican (sau ceva de genul asta), care a cantat doua ore fara intrerupere. N-a mai contat ca nu mancasem nimic toata ziua, ca noaptea trecuta dormisem doar 4 ore, ca in rest am condus..am dansat pana nu mi-am mai simtit picioarele. Fain clubul ala, n-am vazut nici pitzipoance, nici cocalari. O fi posibil?

* Mi-am facut iesirea triumfala din Bucuresti pe o ploaie torentiala, dupa ce am stat la coada (din nou) mai mult de o ora pentru 2 kilometri. In curand prevad scene a la Michael Douglas din “Falling Down”. Hai, pa, te pup

Citind eu pe la bloggerii nostri de top cum ca s-au cazat la mirificul hotel de doua stele, cu camere ieftine (si mici), curate si internet wireless (moka), m-am gandit ca n-ar fi rau sa incerc si eu serviciile hotelului de exceptie.

Drept urmare, am intrat pe site-ul lor, sa mai vad niste poze de la camere si sa citesc ce facilitati ofera. Si am decis ca da, vreau in atmosfera prietenoasa, cu LCD in camera si conexiune la internet. Am sunat la ei, iar un domn dragut mi-a facut rezervarea, confirmand-o apoi pe e-mail si pe fax. Mail in care imi spunea ca am rezervata o camera single, la pretul de 65 euro (cu tot cu mic dejun), si ca facilitati am internet wireless si parcare pazita. Beton, zic, si asa aveam multe chestii dupa mine in masina si mi-ar fi fost greu sa le car dupa mine in camera.

Si ma prezint eu la data stabilita sa-mi iau in primire camera la hotel. In parcare vine omul care pazea pe acolo si ma intreaba daca raman. Ii spun ca da, sunt client al hotelului si raman aici cateva zile (3 la numar). O cheama pe colega, sa-mi taie bon de parcare. Cat poate sa coste, ma gandeam eu, vreo 20-30 de lei pe zi. Gresit. 3(trei) lei pe ora. Era sa lesin cand am auzit. Adica io platesc 65 de euro pe camera pentru o noapte, iar pentru 3 zile de parcare mai platesc inca o noapte de stat in hotel. Incerc eu sa-i spun omului ca poate e o greseala, ca sunt client al hotelului, ca nu se poate sa ceri pe parcare atatia bani daca platesc hotelul. A dat din umeri si m-a indrumat spre receptie, unde un idiot de receptioner mi-a explicat ranjind ca da, atata costa parcarea. Inutil sa va spun ca mi-am luat frumos bagajul si m-am dus cat am vazut cu ochii, fara sa uit sa-i spun celui de la receptie ca, probabil, mi-ar fi luat bani si pe internet daca as fi stat acolo. Si poate si pentru LCD. Si poate ca aveau si apometre la baie. N-am mai asteptat raspunsul, dar ieri am aflat ca la minunatul Hell’(o?) Hotels internetul costa 10 euro/ora (???).

Mama voastra de hoti!

Atatia oameni au fost aseara in The Note la spectacolul DeKo. 400 de oameni care au ras, s-au simtit bine si au aplaudat pana i-au durut palmele. Un cuvant pentru a descrie ce a fost acolo? Incendiar. Timisoarei i-a fost tare dor de DeKo si asta s-a vazut cand, la final, toata lumea aplauda la unison.

Si cand vezi asa o reactie din partea publicului, nu te astepti ca mai apoi, stand de vorba cu cei care au scos din casa atata puhoi de lume intr-o luni seara, sa ti se spuna ca “nu, noi nu suntem artisti; suntem oameni ca voi toti, doar ca noi stim sa radem de ceea ce ne face sa plangem; intre comedie si tragedie nu e decat o linie foarte subtire, pe care noi am invatat sa o trecem” (Costel)

DeKo, multumim, si speram sa nu mai treaca un an pana ne vedem din nou aici.

Dupa cateva zile de stat cu fundul in masina mai mult decat am crezut ca pot sta, am ajuns acasa. In sfarsit. Ca ieri seara, la un moment dat, aveam senzatia ca drumul n-o sa se mai termine si eu o sa stau cu privirea vesnic atintita pe drumul dintre Buzias si Timisoara, ocolind gropi.Nici nu mai spun nimic despre starea drumurilor din judetul asta, ca in celelalte zone in care am fost nu am avut probleme. Adica da, am gasit drumuri circulabile. Atat de circulabile incat m-a oprit politia pentru depasirea limitei de viteza. Aveam 96 la ora pe drum cu limita de 50. N-aveam nici acte. Am scapat cu o amenda de 50 de lei si 2 puncte penalizare, fara sa scot prea multe cuvinte din gura sau bani din portofel. Oare cat mai dureaza norocul asta?

Despre Bucuresti si alte cele povestesc mai incolo, ma asteapta munca. Ce bine e acasa

PS: Azi merg la DeKo, de la ora 21, la The Note. Ne vedem acolo, nu-i de ratat spectacolul asta.

Ma pregatesc de plecare spre Bucuresti. Halta la Arad si la Sibiu (doar cateva ore, pentru un somn la mama acasa), apoi voi “lovi” capitala cu prezenta mea. Intentionez ca, pe langa munca, sa ma si distrez cat pot: joi seara spectacol caritabil Showtime, iar vineri sper sa ajung la Deko.

Am parte numai de vesti proaste de la cei din jurul meu, parca niciodata nu am simtit atatea probleme care le macina existenta, ca la sfarsitul asta de an. Incalzirea globala ne-o fi afectat creierasele? Oricum, pana ma intorc, sper sa am parte de cateva vesti bune. Sau daca nu de cateva, macar de una.

In Bucuresti voi sta la Hell’o Hotels, Arhi zice ca e curat si frumos. Sa nu mai zica nimeni ca publicitatea prin bloguri nu e importanta

Veve, ai grija de blogul meu cat lipsesc. Si asa comenteaza unii ca ai prea multe activitati online. Prietenii stiu de ce.

Imi deschid eu azi messengerul, si gasesc acolo urmatorul mesaj:

“buna seara…imi cer scuze daca deranjez…am gasit id-ul pe blogul tau…si iti scriu pentru a-ti multumi.Unul din posturile tale mi-a salvat relatia de cuplu o seara buna si multumesc inca o data.”

Si eu as vrea ca persoana care mi-a scris sa stie ca eu ii multumesc, din suflet, pentru ca m-a facut sa ma simt atat de importanta pentru cineva. Si ca nu e degeaba tot ce scriu aici…

Daca e adevarat sau nu, asta e mai putin important. Multa fericire, cititorule

*Din ciclul “Vecinii revine”: sambata, pe la ora 3, eu, impreuna cu o gramada de sarsanale in mana (fusesem la Billa), ma postez in fata usii incercand sa-mi gasesc cheile pring geanta mea mult prea dezordonata. Moment in care imi aud vecinele (pe care le salutasem cand am intrat in bloc) povestind despre mine: “Uite-o pe asta, cate plase avea in mana” “Da, tu, dar pentru ce i-o trebui atatea, ca n-are barbat, n-are copii” “Tu, io nu stiu ce face asta, cred ca-i de aia pe invers ca numa’ femei vad ca iasa de la ea din casa” “Nu cred tu, ca io am mai vazut si pe cate unul din cand in cand”.
Moamaaa…ce m-am iritat. ‘tu-va mama voastra de femei fara viata, mi-am luat sarsanalele si m-am intors la ele (erau langa intrarea in scara, nu vazusera ca io stateam sa-mi caut cheile in fata usii). Le-am facut un scurt inventar al plaselor, si n-am uitat sa precizez ca mi-am reinnoit stocul de prezervative si cel de lubrifiant, ca “femei, barbati, nu conteaza, daca n-ai lubrifiant nu aluneca nimic, doamnelor, nici macar vibratorul”. Si mi s-o rupt de fetele lor cazute, acum le-am dat motive de comentarii.

*Sambata a facut Bunkerul doi ani. Drept urmare, la invitatia onor conducerii clubului, m-am prezentat la fiesta. N-a fost nimic deosebit, doar niste fete se plimbau printre meseni cu cate un pistol de apa umplut cu vodca, si ii mai loveau direct in cavitatea bucala cu cate un jet de licoare fermecata. In rest, ca de obicei: muzica de calitate, distractie, oameni faini..no, ca la Bunker.

*Duminica ar fi trebuit sa fie zi de relaxare, dar nu s-a aratat. Am avut o conferinta cu cele doua prietene ale mele, in care subiectul principal de discutie a fost bagarea mintilor in cap a uneia dintre ele, care vrea sa se desparta de adorat. Pe notiv de meglijenta crasa in familie. Sedinta s-a terminat cu promisiunea ferma ca, orice ar face, ne are alaturi. Ma doare sufletul pentru ei, dar decat sa se chinuie (impreuna), mai bine se duc pe drumuri separate. Eu stiu ce inseamna asta.

E sambata la amiaza, sunt la birou, dar gandul mi-a zburat. Mi-as dori sa stau pe o terasa, undeva la munte, invelita intr-o patura, sa-mi beau cafeaua si sa ascult piesa asta over and over again…. Weekend minunat!

John Lee Hooker with Santana - The Healer

A murit Anca Parghel. Sa-i fie tarana usoara.