Scurte istorisiri de prin hoteluri
Colaborarile mele cu diversi directori de marketing ale unor hoteluri romanesti mi-au adus, pe langa parteneriate misto, si multe seri de povesti cu oamenii care lucreaza acolo, toate datatoare de lacrimi in ochi. De ras, desigur.
Directorul unui hotel era in discutii serioase cu o banca din strainatate, mama unei banci cu sediul in Romania. Se pune la cale o petrecere mare, cu toti angajatii de pe teritoriul tarii si inca niste invitati din strainatate. Cu totul, petrecerea de weekend costa un miliard de lei (vechi). Deci o carca de bani. Se semneaza contractul se stampileaza, totul minunat. La doua zile dupa terminarea discutiilor, suna agentia din Romania a respectivei banci: “Nu va suparati, aia sunt clientii nostri.” “Asa, si?” zice dom’ director. “Pai vrem si noi comision, avand in vedere ca noi avem semnat un contract cu ei de mediere pentru activitati de felul asta.” Desigur ca directorul nostru n-avea de gand sa dea vreun ba, dar intreaba, asa, de curiozitate, cat anume. “10%”, vine raspunsul naucitor. “Adica voi ati stat acasa, ati aflat ca astia fac petrecere in Romania DUPA ce s-a semnat contractul si acum vreti 10% din suma contractului?” “DA!” Si domnul director le-a inchis telefonul.
Seful de sala, cu clientul, in sala de nunti. “Frumos, tare frumos aici la voi. Dar auziti, cat costa meniul pentru o persoana?” “Aproximativ 200 de lei”, raspunde, amabil, seful de sala. “Depinde si ce fel de meniu va alegeti.” “CAAAAT??? Doua milioane? Pai, dom’ne, cu banii astia iau JUMATE DE PORC!!!”
Cerere de oferta pentru un eveniment, oferta impusa de client: “coffee break 1 – cafea si apa, 6 lei; coffee break 2 – cafea, apa, desert dulce si sarat, 12 lei; coffee break 3 – cafea, apa, desert dulce, sarat si sucuri, 16 lei, preturi pentru o persoana; ne dati asa sau mergem in alta parte?” Omul de marketing face niste ochi cat cepele (la oferta asta impusa ar trebui sa aduca bani de acasa ca sa plateasca clientului ce cere), dar, pentru ca e om perseverent, il intreaba pe client despre cate persoane e vorba. Raspunsul: 10!
La asemenea halucinatii de oameni, as vrea sa ma transform intr-o musca si sa stau intr-o zi intr-un hotel. Cred ca m-as imprastia de ras.
Tweet
Draga Nebu, iti confirm absolut toate cele trei povesti. Am lucrat in hotel pana anul trecut si atat clientii cat si agentiile au senzatia ca hotelul e ceva care sta frumusel acolo, mereu impecabil si care nu are costuri la conferinte si evenimente.
E foarte ciudat cum oamenii sunt de acord sa plateasca o camera de hotel la cam de 5-6 ori pretul ei de intretinere (pana in 20 de euro in cele de 5 stele), dar cand vine vorba de mancare si organizare de evenimente uita ca acolo chiar e vorba de materie prima si de munca unor oameni.
Am fost musca aia. Nu-i de ras cand tu stii ce muncesti si cat tragi de un client sa il aduci la tine la hotel si cand discuti detaliile si vezi ce pretentii are iti vine sa-ti rupi antenele.
Mai sunt si acei clineti care se tocmesc pe tarife pentru 100 de persoane si cu cateva zile inainte anunta ca vin doar 50. Iar contractele nu se fac pe cifre diferentiate. Asta-i tariful, ma angajez sa platesc factura – zice clientul. Si uite asa, tu te astepti la profit de 10 lei si primesti 5 peste vreo 3 luni, dupa ce tu ai muncit de 13 lei.
Acestia sunt oamenii (o stiu de la batrani) cu ei defilam. (Ne taiem in bucati, ne facem luntre – punte, tot bunul zice clientul nost’ stapanul nost’ iar binevoitor, zicea mai altfel, clientul ii pasare rara cand tot ce zboara nu vrea sa manance.
Arta de a fi diplomat (fara inchideri) ca se poate impune standardul, cu blandete si totusi… exclusivitate mascata. Uite, spatiile sunt goale si in imagini, ne bantuie criza.
Prietenul meu a lucrat la 2 hoteluri in studentie. Si urechiusele lui numai tampenii au auzit pe acolo, si a vazut fel de fel de bogatani care veneau si se certau pentru cativa lei in minus. Experienta de a lucra intr-un hotel e destul de dura, te poate face sa pleci foarte repede din bransa si sa nu privesti inapoi.
O sa vad daca il pot convinge pe prieten sa povesteasca in scris niste aventuri din hotel.
Nici nu-ți dai seama ce idee mi-ai dat acum. Sunt sigur că se aplică numa’ bine și la restaurante
Săru’ mâna!
Asta asa este, astia sunt oamenii, cu ei defilam
Claudia, sunt absolut convinsa ca nu e usor si ii admir foarte tare pe oamenii care lucreaza in hoteluri, cred ca e nevoie de muuulta rabdare sa stai de vorba cu toti imbecilii pe care ii intalnesti.
Dianora, sper sa-l convingi si sa vii sa-mi arati si mie daca da 😀
Alex, stiu exact la ce te gandesti 😉
Kiwi , is that you ?
Aceste istorisiri descriu foarte bine “clientii romani” de pretutindeni. Toti au niste asteptari imense de la orice eveniment, dar investitia trebuie sa fie sub limita normalului ca sa fie ei fericiti. Stiu cazuri, cum ai precizat tu mai sus, faza cu meniurile negociate…oamenii nu inteleg o treaba simpla, daca te duci la un hotel de 4 stele si la unu de 2 stele , nu vei avea niciodata acelasi pret la meniuri/produse pt acelasi nr de invitati (nunti , botezuri, etc. ) Dar ei refuza sa inteleaga asta, asa e obisnuit romanul, mai ales acum, preturi cat mai mici la produse si servicii de calitate, iar din p.d.v al unora , daca ar primii si ceva gratis pe langa acel discount de 50% atunci poate ar fi si ei multumiti…Prea putini sunt cei care chiar apreciaza munca depusa de altii in favoarea lor …si mai putini sunt cei care o si rasplatesc .