Seven Pounds
20 Jan 2009 | Postat in : Calea (mea) Lactee, Stelutze
Am vazut si eu, in sfarsit, filmul asta. Da, e unul dintre cele mai bune filme vazute in ultimul timp si asta nu pentru ca ideea filmului e una nemaivazuta, ci pentru ca te face sa te intrebi tot filmul ce naiba i s-a intamplat omului. Iar cand afli, totul devine clar, transparent si de inteles.
M-a impresionat felul in care Ben/Tim a ales sa-si puna capat zilelor, desi, in continuare, sustin ca sinuciderea e un act de mare lasitate, pe care personajul a contracarat-o, oarecum, cu scopul acelei sinucideri. Si tocmai acest scop ma face sa spun ca filmul e o mare fictiune. Ca nu exista atata iubire pe lumea asta incat sa dai tot din tine in asa fel incat altii sa poata trai. O sa-mi sara unii in cap ca sunt prea cinica si ca nu mai stiu sa vad sentimentele pure ale celor din jurul nostru. Eu sentimente pure si lipsite de egoism am avut numai cand am fost mica, atunci cand ii spuneam bunicului meu ca il iubesc. Si poate nici atunci nu erau extraordinar de pure, pentru ca de obicei imi afirmam iubirea atunci cand se pregatea sa-mi spuna o poveste, insa sentimentele mele erau reale.
Acum? Am ajuns sa facem totul din ambitie si ne oferim iubirea celor care ne ofera ceva in schimb. Nu mai stim sa dam neconditionat, intotdeauna avem un scop (chiar daca nu constient). Pana si Ben/Tim si-a descoperit iubirea pentru oamenii buni abia dupa ce si-a dat seama ca nu poate trai simtind vina aia suprema atarnand deasupra crestetului, ca o ghilotina care asteapta sa cada.
Am plans cand s-a terminat filmul. Si am plans mult timp dupa aceea, dandu-mi seama ca, desi noi toti ne dorim sa iubim pur si simplu, viata tumultoasa ne face sa ne indreptam atentia spre lucruri care nu au nici o legatura cu sufletul. Uitam de noi, uitam de prieteni, uitam de familie, uitam ca, pana mai ieri, o raza de soare dimineata ne facea sa zambim. Azi spunem doar: “iar nu vad nimic, ca-mi intra soarele-n ochi”.
Tweet
13 Comments
Fuck, spoilers. Am vazut doar jumate din film si mi-a placut tare de tot.
in alta ordine de idei, ai vazut SIumdog Millionaire?
Ovi, ala era programat pentru seara asta, dar plec la Bucuresti; probabil cand o sa ma intorc o sa-l vad
In mod clar vreau sa vad filmul. Problema este ca la filmele ce ma pun pe ganduri prefer sa ma uit singura doar eu si gandurile mele, in linistea camerei intunecate. Iar din cate vad la tine, filmul acesta te pune pe ganduri…
Adeline, pregateste-te de ganduri. Multe
Nu sunt de acord cu tine la faza cu iubirea. Eu nu vreau nimic in schimb de la ea, vreau doar sa stiu ca e bine.
tre sa scrii de acum sus spoiler alert
))) tre sa-l vad si eu 
pup sis (iar nu am credit de bip 
)
Pfuuu tu surioara. De ce nu iti faci abonament si ti-l plateste doamna director?
nuuu…ma descurc eu
sunt fata descurcareata 
bre, aud ca ai fost pe la mitici zilele astea!!!
Da …Nebuloasa,am avut si eu ocazia sa-l vad acum 2 saptamani dupa indelungi cautari(nu reuseam sa-l gasesc DVDrip:d)….Am ramas profund impresionata…”Intrasem” in film…si..la “iesire”…am plans mult….”mult timp dupa aceea” ,si de atunci il tot recomand tuturor!
PS:excelent postul!
il vazui si eu acum dupa recomandarea ta si da, se merita! insa mai trebuie muncit sa ma faca pe mine sa plang:P
Am plans si eu la finalul filmului… Apropos de iubire, ma framanta de ceva vreme o intrebare… Cum putem spune ca iubirea exista daca ea dispare de la o clipa la alta? Cand te trezesti dint-o data ca pur si simplu nu mai simti nimic fata de cel de langa tine, mai poti afirma ca l-ai iubit? Iubirea adevarata nu e nesfarsita?
Si da, suntem egoisti pana in maduva oaselor. Orice facem, inclusiv atunci cand afirmam sus si tare ca iubim, o facem asteptand ceva in schimb. Pfaiiii ce de rahat te simti cand constientizezi toate astea, si mai ales cand iti dai seama ca nu ai cum sa schimbi nimic
adevarul ca film ca asta am zis si eu ca de mult n`am mai vazut.
ps: eu nu am plans la sfarsit