A  venit toamna, si, odata cu ea, s-au trezit si organizatorii de spectacole, ca sa ne faca noua frigul mai usor de indurat.

Cu mandrie in suflet si abnegatie totala fata de unul dintre proiectele acestei toamne, va prezint: Trupa Deko in turneu.

Acest minunat proiect a fost pus pe roate dupa alergari multe si inlaturarea a tot felul de piedici, imaginare sau nu, de catre Eventura, o firma timisoreana care face chestii multe, faine si de efect. Pe langa botezuri, nunti, cumetrii, taieri de mot si altele de felul asta, de vreo 2 ani incoace organizeaza niste petreceri de revelion de mare angajament. Inca nu-s sigura, dar cred ca si anul asta pregatesc ceva misto. Cand aflu, anunt pe toata lumea. Parol.

Sa revenim la oile noastre, la turneu, adica. Vajnicii Deko se aventureaza in nu mai putin de 13 orase nord-vestice si centrale (de Romanie, of course), cu forte proapete si promisiuni de rasete. Ia uitati aci afisul si faceti un X pe el, pentru orasul vostru, sa nu-i ratati.

Partener: RoPortal

Timisoara nu-i pe afis dintr-un motiv extrem de simplu: aici ne vedem cu ei joi, 15 octombrie 2009, in fostul Le Dome din Complex. Iaca numarul de rezervari: 0723981823. Deci…ne vedem joi, ne vedeeem joooiiii!!!

In ultimele saptamani am citit tot felul de articole si pareri despre ce inseamna stand-up comedy in Romania. Si pentru ca-i gratis, o sa aberez si eu putin pe marginea subiectului.

Bineinteles, ceea ce am citit e, in egala masura, si pro si contra. Unii spun ca nu avem parte de stand-up comedy de calitate; altii spun ca, din contra, suntem destul de evoluati in acest tip de entertainment. Cei mai multi sunt de parere ca”ai nostri” ii copiaza pe “ai lor”, chestie care pe mine ma irita cel mai mult. Asta dintr-un motiv foarte simplu: e atat de greu de crezut ca niste oameni care fac acelasi gen de spectacole trec prin situatii similare? Un exemplu concret ar fi similaritatea glumelor lui Eddie Izzard si ale lui Vio de la Deko, care au un subiect comun, adica religia. Cine a avut ocazia sa-i urmareasca pe amandoi, ar vedea diferentele clare de stil, insa e adevarat ca e mai simplu sa arunci cu pietre inainte de a vedea cum stau lucrurile. Nu mai vorbim ca, asa ca o paranteza, multi dintre cei care comenteaza nu fac diferenta intre Cafe Deko si Trupa Deko, pentru ei fiind unul si acelasi lucru.

Oamenii se plang de vulgaritatea glumelor, dar il apreciaza pe Pablo Francisco care se stramba ca un retard cand povesteste de penisul cel mic al lui Luis Fernando (sau cum ma-sa i-o zice) din nush ce telenovela. Spun despre Teo ca are un vocabular “prea murdar”, dar rad cu gura la urechi cand Carlos Mencia vorbeste despre clisma cu o lejeritate debordanta. Mai nou, am citit pe undeva (nu mai tin minte unde), ca romanasii nostri cei doldora de inteligenta se iau si de “ai lor”, spunand ca George Carlin e (era) cam retard. Ce ma? Pai ala o avut ani de cariera cat nu au altii ani de viata. Nici macar jumate din anii lui petrecuti pe scena.

Ce nu-si dau seama oamenii astia care dau constant cu pietre e cat de normal e sa ajungi sa semeni, ca artist, cu cei care ti-au fost idoli, la un moment dat. Cu oamenii aia de la care a trebuit sa inveti, vizionand sute de inregistrari, studiind de unul singur ceea ce trebuie sa faci cand prestezi un asemenea gen de spectacol, pentru care ori ai talent, ori n-ai. Cat e de dificil sa aduci publicul la un spectacol care nu are nimic de a face cu Doru Octavian Dumitru sau cu Vacanta Mare, pentru ca noi, ca natie, inca suntem la nivelul ala.

Articolul asta s-a nascut din nervi. Nervi ca, din pacate, si in industria asta mica-mica de la noi, se nasc certuri si articole de dat cu parul in cap. Sunt putini si ar trebui sa se sustina intre ei, pentru ca daca ei nu arata unitate, n-au de ce sa ne ceara noua timp si rabdare pentru a ne adapta la acest nou tip de umor. Pentru ca intotdeauna am spus ca spalatul rufelor in public este urat, oricata dreptate ar avea cel care recurge la solutia asta.

Mie imi sunt extrem de dragi oamenii din stand-up-ul romanesc, pentru ca am avut bucuria sa stau cu ei la cateva pahare de vorba. Teo, Bordea, Vio, Tibi, Costel, Cristian Dumitru sunt doar unii dintre cei care incearca de catva ani sa schimbe mentalitati si, parerea mea, e ca si reusesc. Dar nu va mai balacariti in public, fratilor, ca ne faceti pe noi sa ne impartim in tabere si e penibil.

Ieri dimineata mi-am adus aminte ca as vrea sa merg la spectacolul lui Teo, dar ca nu am nici un fel de rezervare. Am pus mana pe telefon si am sunat la numarul pentru rezervari. Mi-a raspuns un domn dragut, care s-a scuzat ca nu mai are locuri disponibile inca de vineri. Insistenta din fire, i-am spus ca nu ma las fara rezervare si ca tin neaparat sa vad spectacolul. Omul s-a agitat si, in final, am obtinut rezervarea dorita. Desi, in momentul in care am ajuns si am vazut unde era pozitionata masa, am renuntat intr-o clipa. Dar nu asta-i important, ci faptul ca oamenii de acolo nu m-au lasat sa stau in drum, ci s-au invartit pana mi-au facut rost de niste locuri de unde scena se vedea bine, caci sunetul nu era o problema.

Desi spectacolul se anuntase ca fiind programat la ora 21, a inceput undeva in jurul orei 22, cand oamenii erau deja mai mult decat nerabdatori. si am vazut un Teo mai lipsit de viata decat de obicei, dar, in continuare, foarte bun la ceea ce face. Un Teo care a comunicat cu publicul, acel Teo pentru care au venit 500 de oameni (la Porto Arte) si inca aproximativ 100 pe malul celalalt al Begai (imi pare rau de mor ca n-am avut aparatul foto la mine, sa vedeti ce puhoi de lume se adunase sa vada spectacolul din partea cealalta a raului). Acelasi Teo care vorbeste cu nonsalanta despre iarba si femei, despre relatii si despre ceea ce traieste. Si o face atat de bine incat isi merita locul (si aroganta, zic unii) de acolo, din fruntea stand-up-ului romanesc.

Asa ca, daca puteti, mergeti sa-l vedeti, ca are spectacol si azi. Chiar daca nu mai gasiti rezervari, merita sa stai doua ore in picioare pentru o portie majora de buna dispozitie.

PS: Gasiti aici numarul pentru rezervari.

PS 2: In fiecare marti se intampla stand-up la Porto Arte; pe mine o sa ma aiba de client, cu siguranta, si din cauza felului in care m-au tratat ieri seara.

Atatia oameni au fost aseara in The Note la spectacolul DeKo. 400 de oameni care au ras, s-au simtit bine si au aplaudat pana i-au durut palmele. Un cuvant pentru a descrie ce a fost acolo? Incendiar. Timisoarei i-a fost tare dor de DeKo si asta s-a vazut cand, la final, toata lumea aplauda la unison.

Si cand vezi asa o reactie din partea publicului, nu te astepti ca mai apoi, stand de vorba cu cei care au scos din casa atata puhoi de lume intr-o luni seara, sa ti se spuna ca “nu, noi nu suntem artisti; suntem oameni ca voi toti, doar ca noi stim sa radem de ceea ce ne face sa plangem; intre comedie si tragedie nu e decat o linie foarte subtire, pe care noi am invatat sa o trecem” (Costel)

DeKo, multumim, si speram sa nu mai treaca un an pana ne vedem din nou aici.

Neuronu si Teo de la Deko se cearta de mama focului. Totul a inceput cand Teo, in zeflemeaua caracteristica, a insinuat ca publicul Romaniei merge la spectacolele Showtime in necunostinta de cauza, asteptandu-se sa vada pe scena trupa DeKo. Acu, parerea mea e ca Teo a incercat sa faca un misto, dar a fost atat de fin incat nu s-a prins nimeni: grandomania de care este acuzat nu e decat o incercare de face haz de necaz. Totusi, ar fi putut sa o spuna mai frumos, mai ales ca trupa Showtime a avut intotdeauna cuvinte frumoase despre DeKo.

Eu i-am cunoscut pe amandoi si pot sa spun ca e adevarat ca nu poti sa ai umor daca nu esti inteligent. Si fiecare isi imbraca forma de umor in functie de personalitate, normal. Dar eu acum stau si ma intreb: oare era necesar tot scandalul asta? Pentru ca in stand-up-ul romanesc se intampla alt lucru despre care ar trebui sa tinem seama, si anume faptul ca HBO a semnat un contract pentru Stand-up Cafe cu unul dintre cei mai imbecili reprezentanti ai comediei de genul asta de la noi din tara. Nici macar nu ma chinui sa pun vreun link, pentru ca omul e atat de slab in ceea ce face incat exista pericolul ca privitorul sa nu mai vrea niciodata sa vada ce e aia stand-up romanesc de calitate. Adica ceea ce face Showtime. Si ceea ce face DeKo. Si in loc sa se certe, liderii trupelor respective ar trebui sa puna de-un spectacol cum n-a mai vazut Romania asta. Dar cand orgoliile se intalnesc…ies scantei mai rau decat din palosul Zmeului cu al lui Fat-Frumos.

Si ca sa inchei: nu mi-a placut atitudinea lui Teo si e bine ca Neuronu a luat atitudine (desi poate putin cam dur), dar eu sunt convinsa ca o discutie intre cei doi vor lamuri lucrurile. Si asta doar pentru ca am vorbit mai devreme despre oameni inteligenti. Nu?