UPDATE: din pacate, concertul din aceasta seara se anuleaza, din cauza de frig. Totusi, maine, speram ca soarele sa fie cu noi, macar spre dupa-amiaza.

Aseara, dupa cum multi dinte voi stiti, s-a deschis terasa Fratelli. Era locul meu preferat de mers si dansat, acum cred ca a devenit locul meu preferat unde sa merg si sa ma relaxez, cu o muzica buna si un pahar de vin seara, sau o cafea si o limonada in zilele cu soare. Aseara a fost concert, azi si maine acelasi band o sa ne (in)cante.

Pot sa spun, cu mana pe inima, ca acest Cristofor Teodorovici este un artist adevarat. A cantat, a dansat, a comunicat cu publicul, a cantat pentru noi asa cum doar un om cu sange de artist poate s-o faca. Intr-adevar, e fiul regretatilor Doina si Ion Aldea Teodorovici, dar merita ascultat pentru ceea ce stie el sa faca pe scena. Of course, o sa merg sa-l vad si in seara asta, poate pun de-un streaming live, sa vedeti si voi ce stie sa faca

Weekendul urmator se lasa cu gratare. Mai exact, in 12 iunie, vine Hadean sa ne gateasca, la restaurantul Cactus din Complex. Mai jos e afisul, cu numere de telefon. Of course, eu voi fi acolo.

Deci, pe unde ne vedem?

Asta e un post pe care nu credeam ca o sa-l scriu vreodata. Sunt la terasa Fratelli din Timisoara si ascult un smooth jazz amestecat cu swing, ceva de vis.

Cristofor. e vocea band-ului. Teodoro Cristofor Band e numele formatie. Ion & Doina Aldea Teodorovici sunt “mostenirea genetica”. Sunt absolut superbi, exact ceea ce aveam nevoie dupa ce am venit de la FITS si simteam nevoia unei iesiri relaxante, in care sa ascult muzica mea preferata.

Band-ul o sa fie aici si vineri si sambata, si ii recomand cu toata caldura. Recomand si terasa, care s-a mai modificat, de anul trecut. Acum e mult mai aerisit, iar locul in care sta formatia-ul e vizibil pentru toata lumea. De preturi…ce sa mai zic. La 4 lei o bere, cred ca e una dintre cele mai ieftine terase din Timisoara. Si daca mai pui si faptul ca e pe malul Begai, cred ca e suficient ca sa stie toata lumea ca eu aici imi voi petrece o parte din vara

Cum sa va zic io: am asa multa treaba zilele astea. Na, ca v-am zis. Programul e cam asa, nu in cea mai mare ordine:

- StudentFest-ii m-au convocat sa le vorbesc despre neste trebi, in perioada 10-16 mai. Spun perioada, pentru ca nush cand o sa vorbesc, nush despre ce, dar sper sa am cui, ca sunt in masura sa-mi dau cu parerea (nu-i asa?), alaturi de Ovi Sirb.

- Maine (aka miercuri) plec la Cluj, cu treaba. Probabil ca ma voi adapa la Irish Pub, tot acolo ma si hranesc, no, deci oi fi pe acolo maine seara. N-o sa-mi pot lua laptopul cu mine, ca-i usor stricat, asa ca ne citim, cred, cand ma intorc.

- In weekend stau acasa, dar nu singura, sper.

- Pregatesc o chestie misto impreuna cu Fratelli Timisoara, care sper sa iasa mai fain decat exista deja in mintea mea. Se lasa cu niste concerte si jam session-uri cu mari nume de la noi si de aiurea. Mai un concert clasic, o piesa de teatru si mutam pe malul Begheului toata suflarea culturala timisoreana. Cum suna?

Deci, drum bun mie!

Asta urmeaza la Timisoara. Sa incepem sa numaram, zic.

Vineri seara da Blogu de baut pentru ca lanseaza Smen, un site care. Care nush, ca e teasing. Asa ca ne vedem la Garaj Pink Freud, de pe la 7 seara, asa, ca sa ne incalzim pentru “delegatia de la Bucuresti”.

Care delegatie va ajunge vineri seara, in Mercedesurile aurite, avand in componenta domni si doamne de mare angajament, care presteaza un blogtrip in orasul de pe Bega. Asa ca luati de va inscrieti aici si fiti convingatori, ca workshop-ul e foarte interesant.

Sambata dimineata de la ora 10 ne intalnim la hala Timco pentru pedalarea de primavara. Verde pentru Biciclete isi continua campania pentru a impanzi Timisoara de piste pentru biciclisti. Voi fi acolo, ca de fiecare data cand e o actiune de felul asta, pentru ca adooor sa merg pe bicicleta.

Sambata seara vom face o adunare cu participantii la blogtrip si cu bloggeri si twitter-isti timisoreni la cafeneaua dansanta Fratelli, de pe la orele 8 seara, trecute fix. Bem o cafea, un ceai, un suc, iar apoi ramanem (cine vrea, of course) la chef si dezmat.

Duminica ne luam la revedere de la delegatia bucuresteana venita sa ne ofere informatii despre inalta utilizare a platformelor sociale si a blogurilor din dotare si merem acasa sa ne hodinim, ca tare greu a fi dupa asa un weekend

LE: multumesc Richie pentru update. Deci, duminica de la ora 18 avem blogmeet in Irish.

Dupa atatea calatorii prin tara asta, dupa colindat dintr-un local in altul pe alte meleaguri, mi s-a cam facut dor de casa. Si, mai ales, mi s-a facut dor de Fratelli, in care n-am mai fost de la concertul Phoenix, adica de mult.

La concertul ala, in pauzele dintre reprizele de cantat, am redescoperit clubul, asa cum il stiam eu : cu muzica buna, cu oameni veseli, cu atmosfera degajata. Iar azi stateam in reverie, ca o femeie careia i s-a facut dor de un fost iubit si rememoram concertele misto la care m-am simtit excelent, la care am dansat pana dimineata. Ca au fost asa : Madonna, George Michael, Queen (da, astia toti erau imitatori, dar foarte buni enertaineri) ; a mai fost Vama (cat ma enerveaza pe mine Chirila, trebuie sa recunosc ca au avut un show de exceptie vara trecuta, in Fratelli), Directia 5, Damian & Brothers si multi altii pe care nu mi-i mai amintesc.

Se pare ca partea de concerte cu band-uri (sau artisti) care canta cover-uri, le iasa foarte bine, asa ca s-au gandit sa aduca niste londonezi, Plan B pe numele lor, care sa ne (in)cante vineri, 16 aprilie 2010.
Mno ? Care se baga ?

PS: provoc bloggerimea timisoareana la chef. Parca am chef sa spulber mitul ala cum ca Fratelli e club de fitze, cu muzica house si oameni naspa.

LE: din pacate, norul de cenusa dinspre Islanda a oprit si avionul care venea de la Londra, asa ca Planul B a devenit Planul C. In sensul ca mergem sa ne distram si punct.

Aseara eram mai mult decat obosita, dar trebuia sa fac un efort sa ma adun si sa ma pregatesc de concertul Phoenix. Nu ii mai vazusem de 5 ani, de la concertul pe care l-au avut pe stadionul Inter, din Sibiu. Nu stiam la ce sa ma astept. Daca era sa ma iau dupa tweeturile pe care le vazusem toata ziua, ar fi fost o pierdere de timp. Daca era sa ma iau dupa ceea ce inseamna Phoenix pentru mine, abia asteptam sa ii aud.

Cand am ajuns, era lume destul de putina. Ora anuntata ca fiind cea de incepere a concertului era 20.00, drept urmare la 19.30 eram acolo. Proasta miscare, deoarece concertul a inceput la 21.00. Au inceput cu o “Ciocarlie” rock, mega misto si apoi au ridicat sala in aer cu “Nunta”. Da, venise multa lume, probabil cei care nu apucasera sa ajunga la Sala Olimpia cu o zi inainte au profitat de o a doua ocazie.

Au cantat de toate: “Mesterul Manole”, “Fata Verde”, “Mica Tiganiada”, “Andrii Popa” si altele pe care acum nu mi le mai amintesc. Desi aveam o durere crancena la genunchi, Tandarica m-a ridicat de pe scaun si m-a adus in fata scenei sa aplaud si sa bat ritmul cu tobele lui. Magnific. Cristi Gramm a fost incredibil de bun aseara, a avut niste solo-uri de chitara cum rar mi-a fost dat sa vad la un concert live. Au fost chemati la bis de doua ori si ultimele doua piese au fost “Timisoara” si “Pasarea Phoenix”. Nu era om in Fratelli care sa nu cante cu ei, sa bata din palme si sa sara. E adevarat, a contat foarte mult ca solistul a fost Bogdan Bradu, pe care vocea il duce extraordinar de bine.

Bineinteles, nu pot sa zic numai de bine, desi o parte din nemultumirile mele sunt discutabile, avand in vedere ca totul s-a petrecut intr-un club, prea mic pentru toate instrumentele de pe scena. Sunetul era destul de neclar, microfoanele se auzeau prost (probabil din cauza ca erau prea multe), iar momentele de microfonie interveneau destul de des. Probabil toate astea erau normale, ei fiind prea aproape unii de ceilalti. Omul de la mixer asudase in cateva ore cat nu asudase tot anul trecut, probabil, ca primea cate un semnal de pe scena o data la 30 de secunde. Totusi, sa nu fim rai, per ansamblu a fost acceptabil si ma bucur ca am putut sa fiu acolo sa-i ascult.

O alta chestie, insa, m-a cam enervat. Concertul a avut trei parti, adica s-a prelungit perioada de spectacol propriu zis cu niste pauze, destul de deranjante pentru ca era luni si cred ca nimeni nu avea chef sa stea la concert pana dupa 12 noaptea. Pana la urma, am suportat pauzele cu brio, pentru ca muzica difuzata de club a fost absolut fabuloasa. Cred ca am convins-o pana si pe @Cristina_TM ca Fratelli e un club misto, in care merita sa iti petreci cate o seara de weekend.

Si va las cu piesa mea de suflet de la Bogdan Bradu. V-am zis ca imi place omu’ asta de nu mai pot?

Sunt fericita. Tot ceea ce s-a intamplat ieri aici a fost peste asteptarile tuturor. Nici nu stiu cu ce sa incep, cred ca trebuia sa fiti acolo ca sa vedeti ce a insemnat aceasta strangere de fonduri. S-au strans 20.000 de lei la licitatie si au fost oameni care au mai donat inca 1.300 de euro. Mie mi se pare incredibil. more…

Sunt fericita. Tot ceea ce s-a intamplat ieri aici a fost peste asteptarile tuturor. Nici nu stiu cu ce sa incep, cred ca trebuia sa fiti acolo ca sa vedeti ce a insemnat aceasta strangere de fonduri. S-au strans 20.000 de lei la licitatie si au fost oameni care au mai donat inca 1.300 de euro. Mie mi se pare incredibil. more…

Sambata seara, plictiseala mare, monser. Ce sa facem, ce sa facem, sa mergem in locatia de mare succes numita, generic, “Fratelli”. O cafea inainte (ca doar stiti ca nu mai beau), pentru a rezista pana mai tarziu si ne infiintam. Eu, el si inca un el.

Fratelli ne astepta. Pe noi si pe altii, ca am ajuns dupa miezul noptii si era cam gol. Ceea ce ma aduce la prima paranteza, facandu-ma sa ma intreb (retoric, desigur) cam pe ce fel de sistem functioneaza clientela timisoreana: toata lumea ajunge in crashma cam pe la ora 1 si pleaca la 3. Wtf? Si in restul timpului ce se intampla? Ma rog, sa revenim la ale noastre. more…

In continuare vad si ma irita peste masura pitzipongeala. Dupa multa vreme (vreo cateva luni), am calcat din nou pragul clubului de mare angajament Fratelli, din Timisoara. Si…nu stiu ce sa spun, in afara de faptul ca mi-am luat cateva priviri piezise din cauza felului in care eram imbracata. In sensul ca eram prea imbracata, ca, de altfel, eram destul de asortata in rochia mea din tercot si cu cizme. Majoritatea gagicilor de acolo afisau piele. Dar piele, tata, nu gluma. Decolteu + mini + sandale. Nu zic ca nu era cald acolo, dar sandale la 5 grade parca e putin cam fortat, da’ cine-s io sa comentez.

Ce ma intriga la fatucile astea e ca, cu cat au mai multa piele descoperita, cu atat par mai inabordabile. Adica te imbraci ca o patachina si ai pretentia ca masculii din club sa nu-ti arunce nici o privire, ca te bosumfli toata cand mai vine cate unul la tine sa te intrebe de sanatate. Jur ca nu inteleg. more…