Pentru ca Andrei m-a incantat de-a dreptul aseara, cu melodia lui cantata de cateva generatii fara sa-si piarda din farmec si pentru ca m-am trezit de dimineata cu melodia asta cantandu-mi in creierii capului, va prezint “Mack the Knife”. E o ordine oarecum cronologica, iar melodia e pur si simplu addictive.

Wonderful!!!

Boom boom boom

Gotta get-get….

Formatie descoperita acum jumatate de zi. Iar melodia asta ma linisteste foarte tare…

Stone Sour - Through Glass

Am vazut la teveu aseara o reclama cum ca vine Madonna in Romania. Madonna?! M-am bucurat nespus, ca no, is fana de Madonna (despre care io cred ca-i cea mai misto femeie de pe planeta asta). Da, ma, imi place Madonna, Phil Collins si Mariah Carey. Am zis-o si pe asta, desi io ma tin tare ca-s rockerita. IS, da’ mai is si niste pop-eri de astia care imi plac. Si m-am gandit io sa scriu un post in care sa ma fac de ras cu preferintele mele muzicale de-a lungul timpului.

Cand eram io mica-mica, taica-meu, in afara de jazz-ul ala clasic cu care m-a invatat, mai avea scapari si mai lua cate o bada de magnetofon pe care canta Sandra, Sabrina, Bad Boys Blue si Modern Talking. Pai cand incepea “Maria Magdalena” la noi in casa, era chef, tati. Ma bucuram de numa’ si dansam cu fervoare. Ce sa mai spun de “Boys, boys”, ca atat de tare imi placea melodia aia, ca vroiam sa ma fac Sabrina cand ma fac mare.

Anii au trecut si prin clasa a 6-a deja aveam preferintele mele: imi placea de Joe de la New Kids on the Block si incercam sa invat de la un coleg pasii de rap pentru “Can’t touch this” a lui MC Hammer. Deja eram fana declarata Queen, dar mai bagam cate o Amy Grant la casetofon cand eram sigura ca nu ma aude nimeni. Iar cand si-o dat drumu’ Mariah Carey la triluri (cu “Vision of Love s-a lansat ea), aiaiai ce nebunie: nu mai vroiam sa fiu Sabrina, vroiam sa triluiesc exact ca Mariah.

Intre timp, dadusem de Genesis si imi doream (in secret, evident, ca nu cadra cu statutul meu de rockerita) sa-i vad vreodata live. Nu i-am vazut pe toti impreuna, dar l-am vazut pe Phil Collins si pot sa spun ca o fost cel mai misto concert ever. Tot intre timp, incepuse sa-mi placa si Madonna, da’ era cam naspa, ca era implicata in tot felul de scandaluri sexuale si nu prea era inghitita de parintii adolescentilor (drept urmare, nici ai mei nu se omorau dupa ea, deci, ascultam cam pe sestache).

Tot in aceeasi perioada, ma indragostisem de Backstreet Boys si topaiam ca nebuna prin casa, de cate ori auzeam la teveu vreo melodie de-a lor. “Everybody” imi da o stare de nostalgie si acum, cand o mai aud din greseala pe undeva. Si sa nu mai vorbim de melodiile alea gen DJ Bobo, The Real McCoy, 2 Unlimited si altii, ca in fiecare saptamana aveam o alta melodie preferata.

Si, daca vreti sa stiti, mai am si acum pe un disc o melodie de-a lui Wilson Philips. Adica asta:

Piesa Faultline, cantata de Chris Martin de la Coldplay. Superba. Prezenta si pe coloana sonora a filmului “Legaturi bolnavicioase”. Care mi-o placut de numa’. Prezenta in cotloanele mintii mele de cand am vazut filmul. “Your Love Means Everything”.

Doar asa, sa nu am senzatia ca mi-am parasit pagina…

Hooverphonic - Mad About You

Nu stiu daca isi aduce cineva aminte de melodia asta, eu am auzit-o prima oara prin ‘98 si am ras de m-am prapadit. Enjoy

Papa Sun - Maddy Maddy Cry
Asculta mai multe audio Muzica »

E sambata la amiaza, sunt la birou, dar gandul mi-a zburat. Mi-as dori sa stau pe o terasa, undeva la munte, invelita intr-o patura, sa-mi beau cafeaua si sa ascult piesa asta over and over again…. Weekend minunat!

John Lee Hooker with Santana - The Healer

Ieri a trebuit sa plec la Oradea, cu treburi. Cand m-am intors, trecand prin Salonta, am oprit la o trecere de pietoni. Niste copilasi de vreo 9-10 ani maxim, veneau de la scoala. Din masina mea urlau niste “triluri” rock, ca asta ascult eu cand merg la plimbare. La un moment dat, unul dintre pusti isi indreapta privirea spre mine, fata i se largeste intr-un zambet incredibil si incepe sa dea din cap, cu mana ridicata in semnul ala specific rock-erilor. Inutil sa mai spun ca nici n-am mai putut porni masina, ca ma zguduiam de ras. Concluzia? Inca mai e speranta, nu toti pustii din ziua de azi stiu doar manele si house.