Unde-au disparut tocanitele?

shutterstock_129868679Ma uitam aseara la Masterchef, daca tot am parte de seri linistite in gospodarie. Mi-am si gatit ceva, ca nu se cade sa te uiti la Masterchef fara ceva de mancare alaturi. Si pentru ca, nu-i asa, mancam sanatos seara, am facut un piept de pui la gratar insotit de niste dovlecel, tot la gratar. Mancare simpla, de om care se gandeste ca daca mananca prea mult seara, are de alergat de doua ori mai mult dimineata. Am pacatuit si mi-am aranjat farfuria fara reductia de otet balsamic pe care o gasesti, mai nou, prin toate restaurantele, de ma gandesc ce roboti a stiut sa faca Masterchef din bucatarii tarisoarei noastre.

Mi-am amintit de cateva Craciunuri la Sibiu, unde toti prietenii imi erau invitati la masa, ca mie-mi place sa gatesc. si gateam: (evident) salata boeuf, salata de telina cu mere, salata de vinete, salata de ciuperci; continuam cu o ciorba cinstita de perisoare, apoi ori fripturi la cuptor cu legume sau tocanita de vita (ca aia era preferata mea). Desert nu faceam, ca nu ma pricepeam, dar aveam intotdeauna cozonac de la bunica, cel mai bun din lume.

Toata lumea era fericita, ba chiar primeam complimente: “ce bine gatesti, draga!”. Asa aveam si eu impresia, dar, in ultima vreme, Facebook se incapataneaza sa-mi arate ca habar n-am de asta cu gatitul. Felurile de mancare gatite de prietenii virtuali ma fac sa ma ascund sub un pres, probabil cu o oala de tocanita de legume (zisa si ghiveci) din care as manca aproape non stop. Cu ciorbele mele, fripturile elaborate si gratarele tinute ore in sir in bait (am auzit ca, mai nou, ii zice marinada), nu mai fac mare senzatie. Eventual, in cel mai bun caz, as putea auzi: “mda, e bun, dar un orez cu curry nu puteai face si tu?”

Nu-i vorba, ca incep sa ma adaptez. Am invatat cateva retete de paste, stiu sa fac niste salate smechere cu ruccola, seminte de ceva si un “dressing” mai de soi care are in el, musai, otet balsamic, dar mi-e dor de mancarea pe care am invatat s-o fac la mama acasa. Musaca de cartofi, ciorba sau iahnie de fasole, ceafa de porc in lapte (ma rog, asta n-am invatat de la mama, dar tot o mama a stiut sa dea reteta mai departe). Numai ca nu mai poti sa te prezinti cu asa ceva in fata prietenilor, ca-ti dau cu oala in cap: “Tu nu stii cat de grele-s mancarurile astea? Ce naiba, am venit la cantina aici?”

“Dish”, “plating”, “reductie”, piure de avocado/broccoli/”baby carrot” – ne-a innebunit Masterchef, fratilor. Cautam restaurante gourmet cu bucatarie moleculara, ne vine sa dam cu farfuria de pamant cand vedem ca vreun comesean a indraznit sa-si comande ciolan cu varza calita, mancam brusturi si doua feliute de carne de parca am avea aur in farfurie.

Dati-mi tocanitele inapoi!

Fotografia se numeste (ironic, nu?) Easter Menu by Shutterstock.


13 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *