“Low to no budget” – filmul independent (1)

Saptamana trecuta, cand am fost la Comedy Cluj, pe langa filme (putine vizionate anul asta, ce-i drept) am facut tot posibilul sa ajung la workshop-ul despre cinematografia independenta care a avut (spre surpriza mea placuta) doua parti: prima cu Radu Bazavan, despre filmul “Usturoi”, a doua cu Declan Cassidy (regizor) si Bill Tyson (producator), ambii din Irlanda, despre ce inseamna la ei filme cu buget mic si/sau independente.

Am ales sa despart informatiile multe primite de-a lungul celor doua ore si jumatate in doua parti, exact asa cum a fost structurat la workshop si sper sa vi se para si voua la fel de interesante pe cum mi s-au parut mie atunci cand am asistat la discutie.

Despre “Usturoi” cred ca e Fata Morgana a filmului independent romanesc. Stiu despre el inca de cand era in faza scenariului si Radu imi povestea pe messenger ideea filmului si cum nu are el niciun ban sa inceapa filmarile. Iar asta a fost subiectul prezentarii lui, cum sa faci un film fara niciun ban in buzunar. Drept urmare, sa vedem ce inseamna “invataturile lui Groparu catre fratii lui mai mici producatori de filme independente”.

Nu filma cu copii si animale. Avand in vedere ca personajele principale ale filmului sunt doi copii, ma gandesc ca stie ce spune. Ne-a povestit o sumedenie de intamplari in care ideea de baza e asta: daca ai multe duble de filmat, copiii se plictisesc si incep sa nu mai fie atenti. Ceea ce duce la si mai multe duble.

“Pune scenariul in ordine.” Cand incep filmarile, cel mai bine e sa ai o varianta foarte clara a scenariului. Bugetul redus spre inexistent nu permite foarte multe derapari de la program si e foarte bine sa stii cand si ce anume ai de filmat. Si, daca se poate, sa te tii cu dintii de acel program.

“Pregateste-te sa rezolvi lucruri la care nu te-ai fi gandit niciodata.” Cum ar fi un actor neprofesionist, venit sa ajute, care aduce la filmari o arma adevarata, desi i s-a spus ca e nevoie de una de jucarie si acea arma adevarata n-o sa ajunga niciodata pe ecran, ca nu se gandeste nimeni sa foloseasca asa ceva. Nu poti renunta la actor, actorul nu renunta la arma, trebuie gasita solutia de mijloc. Pana la urma, s-a folosit o bata de baseball.

“Pregateste intotdeauna doua scene de filmat: una pentru interior, alta pentru exterior.” Si daca vremea iti permite, filmeaz-o intai pe aia de afara, ca nu se stie cand mai prinzi vreme buna.

“Pregateste foarte bine productia. Ai grija la detaliile scenelor de exterior.” Cum ar fi zgomotele din fundal, asupra carora n-ai niciun control, dar poti alege cand sa filmezi scena, in asa fel incat ea sa nu fie perturbata de factori externi.

“Alege cu atentie oamenii cu care lucrezi.” Radu spune ca e mult mai simplu sa lucrezi cu profesionisti. Neprofesionistii vor avea intotdeauna altceva mai bun de facut si iti vor da intotdeauna senzatia ca-ti fac o imensa favoare.

“Ia-ti timp pentru orice.” Programarile trebuie sa includa o marja de timp generoasa. Neprevazutul sta dupa colt si tot programul poate fi dat peste cap in orice moment.

“Daca esti producator, ia-ti un co-producator care sa se zbata alaturi de tine.” Trebuie sa existe un om care sa inlocuiasca pionul principal. Exista lucruri care nu pot fi controlate, iar filmul “Usturoi” a avut parte de un asa neprevazut inca din ceea ce trebuia sa fie prima zi de filmare, cand sotia si copilul lui Radu s-au imbolnavit rau la doua ore dupa ce el plecase la filmari. A trebuit sa se intoarca acasa sa-si aiba grija de familie, dupa trei zile urma sa plece din nou, dar vremea n-a mai tinut cu ei, asa ca filmarile au intarziat cu inca o saptamana.

Poate cel mai frumos lucru pe care Radu l-a spus intr-o ora de povesti a fost asta: “Fa rost de bani, dar fa totul cu dedicare si pasiune. Ignora, pe cat posibil, obstacolele. Am o lista de lucruri rele care se pot intampla cand faci un film, dar dedicarea si pasiunea m-au tinut pe baricade. ajunsesem ca un nebun, repetand la nesfarsit: trebuie sa fac filmul asta, trebuie sa fac filmul asta.” L-am intrebat de ce, de ce atata sacrificiu. “Tine de copilaria mea, de locul in care am crescut. La Sibiu toti vor o casa mai mare, mai frumoasa si se incapataneaza pana o fac asa cum isi doresc. Ideea a incoltit in mintea mea si am simtit-o ca pe un drog, ca pe o boala de care nu poti scapa pana nu-i aplici un anumit tratament. Sentimentul de a-ti vedea munca pe o pelicula, sa vezi ca ai produs o experienta, e de neegalat. Filmul asta e pentru mine o calatorie initiatica.”

Am aflat ca in noiembrie-decembrie (anul acesta) filmul o sa fie, in sfarsit!, gata. Iar eu abia astept sa-l vad. Pana una-alta, ramanem cu teaserul.

Tweet