Doamna fiind eu. Zapada - aia care cade de ieri, in continuu.

De dimineata, cand m-am trezit, am mers la geam sa vad cam cum se prezinta vremea. Surpriza - totul alb, fulgii cadeau si nu pareau a se opri curand. Nici nu s-au oprit. Draga mea prietena, ma suna pe la 8 sa-mi spuna ca ea sta in trafic, si “nu cumva sa pleci cu masina de acasa, mai bine ia un taxi, ca-i jale”. Mda, bine, multumesc ca-mi porti de grija, dar tre’ sa iau si io taurul de coarne, nu? Doar n-o sa ajung sa ma feresc de vremea urata doar pentru ca n-am cine stie ce experienta…

Ma imbrac ca o doamna, adecvat muncii prestate, imi iau gentile (una cu chestii si alta cu laptopul) si purced spre caruta. Afara - prapad. Io - pe tocuri. Pasesc lin (cate un pas la doua secunde) catre masina, si o vad: ingropada sub un noian de zapada. Injur printre dinti si imi dau seama ca tre sa-i gasesc gaura pentru cheie ca sa las inauntru gentile. Deschid usa si jumatate din zapada care era pe usa imi pica mie in masina. Bun, zic, am inceput perfect. Intru, pornesc motorul si ating din greseala maneta pentru stergatoare. Rezultat: inca o cantitate insemnata de zapada la mine in masina; PE mine, mai exact. Injur din nou, mai cu foc.

Iau un carton din masina (io n-am chestii de alea de dat zapada sau gheata jos, nush de ce am avut intotdeauna senzatia ca masina MEA nu ingheata, nu se acopera cu zapada etc) si dau zapada jos. Cand sa ma mult pe partea cealalta, constat ca draga de masina era, literalmente, intr-o balta care se intindea pe cativa metri buni in jurul ei. Ma iau, frumos, si ocolesc jumate de cartier ca sa ajung pe partea cealalta a masinii. In balta, of course. Deja ii vedeam pe unii pe la geamuri cum se distreaza de mama focului ca vad o mare doamna cum isi da zapada jos de pe masina, suduind intr-una.

La un moment dat, cand m-am gandit eu ca mi-am facut suficiente gauri in zapada, cat sa pot ajunge cu masina la munca, am trecut balta cu demnitate, am pornit ACDC la maxim si am plecat. Si pe drum, toata inghetata si uda, ma gandeam: de ce mama dracului n-am luat io un taxi?

Sursa poza

Am vrut masina, am masina. Sa-mi traiasca. Si sa nu-i moara motorul cand mi-e lumea mai draga. Amin.

Zilele astea am zappat youtube-ul, sa vad daca nu ma gasesc pe acolo, ca din cate stiu, benzinariile au camere de supraveghere montate la pompele de combustibil. Si daca nu m-au pus pe youtube, is niste prosti, ca s-ar fi distrat toata lumea la maxim si eu as fi postat aici doar un clip, fara sa mai fie nevoie sa povestesc.
Deci, fapte din viata: vineri dupa-amiaza am purces sa-mi iau in primire masina care n-a mai fost pornita de vreo 6 luni. Pentru ca uitasera de ea (nu ma intrebati cum, asa-s unii care au bani de-i enerveaza). Am stat io ce-am stat cu ea pornita, dar la o vreme a trebuit sa plec, in benzinarie, ca nu mai aveam benzina deloc. Am ajuns, mi-am parcat masina langa pompa (pe partea gresita, evident, ca doar nu mi-a dat prin cap sa ma uit pe ce parte e rezervorul) si m-am dat jos sa fac pe viteaza la pompa. Am tras io de furtunul ala pana cand am ajuns la buza rezervorului si da-i sa curga. Nu curge. Mai apas, nimic. La un moment dat, ma prind io ca panoul ala digital de langa pompa nu e pus de ochii lumii si merg sa ma dumiresc. Nu intelegeam nimic de acolo, astia de la Rompetrol au senzatia ca toti suntem absolventi de 4 facultati, 3 masterate si 2 doctorate. Eh, imi zic, mai incerc o data. In momentul in care trageam mai tare de funia aia, imi suna telefonul, era un client important si trebuia sa raspund. Imaginati-va ceva de genul asta: o femeie luptandu-se cu pompa, incercand s-o traga cu amandoua mainile pana in partea cealalta a masinii, tinand telefonul intre ureche si umar, cu geanta desfacuta prinsa de mana doar de o toarta. Bineinteles ca inevitabilul s-a produs, am reusit sa scap si pompa, telefonul si geanta in acelasi timp. Mi le-am adunat (mandra, bineinteles) si m-am dus intins la un nenea de la casa care se distra copios pe seama mea (da, il inteleg, eu as fi ras pana as fi explodat), care a venit si a pus nenorocita de benzina in rezervor. Am platit, am multumit, la revedere.
Masina fiind fara prea multa baterie evident ca nu a pornit, noroc cu acelasi nenea care s-a oferit sa impinga masina. L-a mai luat pe unul si hai sa pornim blestematia. Acum eu, in teorie, cunosc principiul pe care se porneste o masina impinsa: ambreiaj la podea, viteza a doua, lasi brusc ambreiajul si dai cheie in acelasi timp. In practica e al naibii de greu. Drept urmare, i-am dat domnului cel dragut cheia si i-am zis candid: “Ori o pornesti tu, ori aici ramane si va incurca toata circulatia, ca eu nu pot s-o pornesc”. Da, a pornit-o, iar eu n-am mai oprit-o vreo doua ore, asa, sa fiu sigura ca s-a incarcat de tot bateria aia. Mi-am plimbat toti prietenii, am fost sofer pentru toata lumea, iar acum sunt fericita posesoare a unei masini (cat de cat) functionale.
Plus ca, daca nu era ea, masina mea, cine mai avea minunata ocazie de a da zapada jos de pe ea, in fiecare dimineata? Si mi s-ar mai fi lipit mie mainile de volan, la -15 grade?