Aici povesteam cum am ajuns, iar aici ma gandeam ca nu mai plec din Sombor. Si a venit si duminica, ultima zi in oraselul minunat al Serbiei.

Dimineata (ma rog, pe la amiaza) ne-am baut cafeaua, am mancat ceva usor si am plecat la Dunare, in Apatim, 20 de km de Sombor. Nu era ceva spectaculos, dar era liniste, soare si oameni linistiti care se plimbau pe malul Dunarii. Ne-am oprit la un restaurant unde am mancat cea mai buna ciorba de peste din viata mea. Si ma gandeam ca m-as face obeza daca as trai acolo, au oamenii aia un stil de a gati ceva de speriat. Dupa masa ne-am luat la revedere de la gazdele noastre (multumim Simon si Bojan) si am purces spre casa. In curand aveam sa aflam ca drumul nostru de doar 200 de km era mai dificil decat am crezut. more…

A fost nebunia de pe lume pe la mine pe la munca. Ieri am avut biroul sub asediu, toata ziua au spart unii pereti si au montat nush ce tevi de scurgere (pentru et. 1 al cladirii in care am eu biroul), dupa un model strict romanesc: intai facem cladirea, o finisam, dupa aia ne dam seama ca etajul I nu are scurgere..fain, nu?

Maine plec la Oradea, apoi la Arad, am de semnat contracte, iar cu ocazia asta ma declar fericita si mandra ca am reusit sa pun la punct distributia pe jumatate de tara. Prin urmare, episodul 3 din jurnalul sarbesc mai are putin de asteptat.

Odata cu distributia rezolvata, campania de promovare e pe val, asa ca pregatesc un turneu national care va cuprinde 12 orase. Detaliile - la momentul potrivit. Cu siguranta toti cei care isi fac timp sa-mi citeasca aberatiile vor fi invitati, poate asa ajungem sa ne cunoastem mai bine.

Stiu ca sunt multi cei care trec pe aici aproape zilnic, dar nu isi exprima niciodata parerile si mi-ar placea sa imi spuneti de prin ce parte a tarii (sau lumii) sunteti. Asa ca…scrieti doua cuvinte, promit sa nu va musc

Asa cum spuneam aici, prima seara in Sombor a fost destul de calma si din cauza oboselii unei zile de munca si apoi calatorie cu oarece peripetii.

Sambata dimineata m-am trezit pe la 12 (ora Romaniei, la ei era abia ora 11). Dupa ce ne-am baut cafeaua, am hotarat sa plecam la plimbare prin frumosul orasel (Somborul are 120 de km de asfalt si 150 de km de verdeata). Am fost sa vedem primaria (care are 365 de camere, intocmai cate zile are anul) si am urcat in camera de prezidiu in care se afla un tablou enorm, care prezenta batalia pentru Sombor de pe vremea imperiului Austro-Ungar. Apoi, am plecat la plimbare prin centrul orasului, unde eu am esuat intr-un magazin de pantofi :D  Erau frumosi si extrem de ieftini, asa ca am plecat de acolo cu o pereche de cizme de toata frumusetea. Plimbareala prin oras, gazda noastra a avut nervi de fier, apoi masa la Cafe de Sol. Au o mancare mexicana delicioasa, n-am mai mancat vreodata ceva atat de bun. Dupa toata plimbareala asta, am avut nevoie de un somn sanatos, ca sa incarc bateriile pentru petrecerea de seara.

Petrecerea s-a tinut tot la Cafe de Sol, un loc in care eu si prietena mea ne-am simtit ca niste printese. Cel care ne-a fost ghid si gazda isi sarbatorea ziua de nastere (La multi ani, Simon!)si tot el a fost DJ-ul petrecerii. Clubul - plin, muzica - faina rau de tot. Toata lumea era in jurul nostru, parea foarte important sa ne simtim bine, relaxate, rasfatate. Am avut un ospatar care s-a preocupat toata noaptea sa avem tot ce ne trebuie: bautura, mancare si cuvinte frumoase. Si dupa dansuri, tequilla si suc de mere, petrecerea s-a terminat, iar noi am plecat sa dormim si sa visam frumos. Duminica urma sa mergem la Dunare…

PS: Incerc sa pun si poze, dar, din motive tehnice nebuloase, nu se incarca nicicum. Poate maine.

Am revenit, dupa o vacanta mult prea scurta. Vineri seara pe la 5 jumate am plecat spre Sombor, un orasel din Serbia. Avand in vedere ca nu-s decat 200 de km pana acolo, am zis ca nu facem mai mult de 3 ore. Gresit. Total. In primul rand, eu si prietena mea am avut nevoie de o ora intreaga sa iesim din Timisoara. Apoi, ca niste soferite mega experimentate ce ne aflam, am gresit drumul spre Jimbolia (cat de zapacit tre sa fii sa ratezi iesirea spre Jimbolia???)si am facut cam 60 de km in plus pana la iesirea din tara. Booon. La vama la romani a fost cum a fost, dar la vama sarbilor am nimerit taman la schimbatul turei. A venit un vames si ne-a spus sa asteptam 10 minute, ca imediat o sa vina un coleg. Alea 10 minute au fost o jumatate de ora, timp in care noi am stat cuminti in masina, iar vamesii se hlizeau pe dupa geam. Am plecat, in sfarsit din vama si am ajuns pe drumurile sarbesti. more…